Designul mai are aici două filtre — „Toate sursele" și „Toți operatorii" — și o coloană de operator. Jurnalul centralei nu poartă niciuna: un rând CDR are numerele, direcția, durata, ora și starea pe care o raportează centrala. „Pacient asociat" e o CĂUTARE în registrul nostru după numărul de pe rând, nu o coloană a centralei; când un număr e al mai multor fișe, rândul o spune în loc să aleagă una.

Designul mai are două coloane pe ecranul ăsta și niciuna n-are de unde fi citită: „Status pacient" (activ / inactiv) n-are coloană în registrul de pacienți — activ e o hotărâre despre un om, nu absența unor rânduri — iar „ID" e aici un identificator de 36 de caractere, care nu spune nimic nimănui. „Fișă" e o socoteală, nu o stare scrisă de cineva: o fișă e completă când are CNP, dată de naștere și un telefon.

Programat nu apare ca stare: o vizită încă nefăcută este o programare și nu are încă o investigație. Rezultatele ajung în sistem din fluxul aparatelor; recepția nu le scrie, doar le predă — de pe fișa pacientului.

Prototipul mai are două filtre aici — „Toate sursele" și „Toate urgențele" — și niciunul n-are coloană în waiting_list: un bilet nu ține de unde a venit și nu ține o urgență. Un filtru care nu poate potrivi niciodată nimic e o minciună despre ce ține lista, același motiv pentru care statusurile sunt exact cele patru pe care le are baza, nu cele opt din handover. Panoul „Fond Monitor" lipsește prin decizie (scanexpert-docs /docs/the-reception-console/rules-a-redesign-must-not-undo, „What was deliberately not ported").

Un medic nou intră în registru și singur, când e ales pe un bilet din Lista de așteptare și nu exista încă.

Verificarea dreptului de practică o face un om, în registrul public al Colegiului Medicilor — nu există nicio integrare, nimic nu verifică automat și nimeni nu urmărește o suspendare ridicată. „Verificat la" e ziua în care s-a uitat cineva ultima dată. Statutul se schimbă din fișa medicului, în back-office; aici se citește.

Un acces încă valabil se va putea retrage de aici, iar retragerea se scrie tot în jurnal.

Nu există încă nicio sursă pentru linkurile securizate: baza pe care o citește recepția nu ține nici linkurile, nici jurnalul lor. Pagina rămâne goală până când sursa există — nu se afișează accesuri inventate și nu se oferă filtre care n-ar avea ce potrivi.

Singura urmă pe care consola o are azi despre un rezultat plecat e predarea la ghișeu: ora și propoziția scrisă de operator despre cine l-a ridicat și pe ce bază a fost verificat. Se vede pe fișa fiecărui pacient, la Rezultate, nu aici — nu e un acces la distanță, deci nu are stare, nu are cale, nu are cod și nu se poate retrage.

O zi e tăiată pe ora clinicii. „Rată răspuns" e cât din turele care te-au sunat ai preluat; un apelant care a închis cât suna la tine e o tură ratată.

Un apel e aici dacă o tură a lui te-a sunat, dacă l-ai preluat sau dacă l-ai făcut tu. Sunt cele mai noi întâi, câte 25 pe pagină.

Designul mai are aici trei controale, și niciunul n-are ce comuta: „Bilet primit pe WhatsApp" ar stinge chiar marcajul care spune că a sosit un document, „Programare aproape de expirare" cere o alertă pe care consola n-o are — mătura de două ore anulează pe server, în tăcere — iar „Mesaj de indisponibilitate" e o setare a centralei, în care recepția n-are niciun drum de scriere.